PietonÎn ultima vreme am trei dureri şi toate trei sunt legate de şoferi.
Să stabilim nişte premise: înţeleg că bucureştenii sunt văduviţi de locurile de parcare şi pricep că şuşelele şi străzile Bucureştiului sunt precum jungla amazoniană, motiv pentru care nici nu m-am obosit să-mi iau carnetul – dacă stând pe locul din dreapta îmi creşte tensiunea văzând atâtea greşeli, şofer fiind aş fi lovită de o criză cruntă de road rage. Acum să vă spun ce mă enervează:

  1. Stau în Pantelimon, blocuri numai de 10 etaje, locuri de parcare aproape deloc, trotuare largi, să te poţi plimba în linişte şi pace. Ziceam că pricep că nu sunt locuri de parcare şi înţeleg tentaţia de a parca pe trotuar. Ce nu pricep şi nu accept e să fiu claxonată de cineva care a parcat pe spaţiul special amenajat pentru mine, ca pieton. Ştiu, te grăbeşti, dar tu eşti pe tarlaua mea. Cunosc pe cineva care avea căştile pe urechi, nu a auzit maşina în spatele său şi a fost împins uşor cu bara ca să fie atenţionat. Şi mă ştiu pe mine, care am fost lovită de o cucoană care dădea cu spatele, cu viteză, exact când am ieșit eu dintr-o farmacie. Dacă nu mă agăţam de ştergătorul de lunetă, mă dădea cu capul de asfalt. Am înjurat-o, am făcut ca toţi dracii, dar nu am reclamat-o. Şi mi s-a spus că sunt proastă, puteam să-i fac rău dobitoacei, doar că nu mi-am dorit să o fac.
  2. Străzile dintre blocuri sunt înguste, pline de maşini şi acum, că a sosit primăvara, pline de copii care se joacă. Dacă rupe lanţul vreun şofer pe o străduţă dintr-asta, calcă acceleraţia atât de tare că i se depune chiciură pe parbriz. Ştii că au trecut acolo pentru că auzi un bubuit de la spargerea limitei vitezei sunetului. Nu contează că mai duci un copil la grădiniţă, îndeletnicirea mea cam de un an sau că vrei să ajungi şi tu din punctul A în punctul B. E şuşeaua lor, venită din moşi-strămoşi, direct de pe linia lui Bucur.
  3. Drumul spre locul meu de muncă, ştiut drept Hotel Răzvan, e simplu: tramvaiul 14 sau în cel mai fericit caz, 55 până la Hala Traian. Unde nu există refugiu. Adicătelea, cobori în stradă. Printre maşini, care maşini, au un spaţiu personal al lor şi se pare că sunt extrem de deranjate de prezenţa acestor pietoni. Fug pietonii precum gândacii să ajungă la siguranţa oferită trotuel. Am înţeles de la un şofer cu experienţă că în situaţia în care nu există refugiu, maşinile trebuie să oprească cu 5 metri în spatele tramvaiului, iar vatmanul nu are voie să pornească până când nu au ajuns toţi pasagerii pe trotuar. Dar la Hala Traian, nu-i aşa. Şi nici nu am permis de port-armă, spre norocul meu şi al celorlalţi.

Ce îmi recomandaţi? Ceai de tei pentru calmare sau există metode legale?

Pietonii sunt printre noi

5 gânduri despre „Pietonii sunt printre noi

  • 4 aprilie 2013 la 11:39
    Legătură permanentă

    Pe tampita in cauza trebuia sa o reclami. Poate data viitoare casca ochii mai OK.

    Mai intelegem ca nu e mereu loc pe strada, dar, daca tot urci pe trotuar, esti super-atent la pietoni. Si nu, nu ii grabesti, ca nu ti-a luat ma-ta strada.

    Faza cu mersul ca tampitul prin zone de blocuri e cam peste tot. Eu am avut ‘placerea’ ca la mine in zona chiar sa ma trezesc cu un copil de 3 ani in fata masinii, sarit de undeva de pe trotuar, ca ma-sa avea de discutat cu altcineva. Norocul tuturor a fost ca merg foarte incet in asemenea zone (exact din motivul in cauza) si am oprit imediat. Ma-sa a ramas tablou, nu stia cum sa-mi multumeasca, de parca era treaba mea sa casc ochii dupa fii-su.

    Răspunde
    • 4 aprilie 2013 la 13:37
      Legătură permanentă

      Dojo, știu, îi puteam face, îi puteam drege, dar am eu o obsesie cu energiile universale și că what goes around comes around.

      Răspunde
      • 5 aprilie 2013 la 11:44
        Legătură permanentă

        In cazul asta nu cred ca disturbai nicio karma. Nu era vorba de rautate din partea ta, era o reactie normala pentru neglijenta criminala a madamei.

        Răspunde
  • 5 aprilie 2013 la 22:56
    Legătură permanentă

    @Dojo: ma bag si eu ca musca in lapte….dar ai postat ceva la care as avea o mica obiectie: ca si sofer este treaba ta sa casti ochii dupa orice este pe carosabil si sa previ orice situatie care ar produce un accident. Nu conduc de ceva timp dar am profesor bun. Nu a fost corect sa spui ca nu era treaba ta sa casti ochii dc ti-a sarit un plod in fata masinii, desi este corect ca nu avea ce sa caute acolo!

    Răspunde
  • 5 aprilie 2013 la 23:01
    Legătură permanentă

    Corina – Iti recomand bicicleta pt senzatii tari, electrosocul pt soferii mai nervosi care vor sa se dea jos la tine si o doza mare de mg, zn si ginko biloba :) in fiecare dimineata…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *