Cum să fie? De calitate? Sau așa, ușurel, să priceapă orice băiat care a prins metoda de legare a șireturilor la 16 ani, după prima încercare de malahie, care a fost la 15?
Săptămâna trecută, după o noapte de Catan prelungit, în care o dată am câștigat („băi am 10 puncte”, „nu, nu, mai trebuie să joci!”), spre 6 dimineața s-a ajuns la concluzia că ne uităm la stand-up. Și nu orice fel de stand-up, ci d-ăla bunu’, românesc. Și iată-mă pe mine, stând cu tableta în față, cu ochii ațințiți și urechile ciulite, sperând cu ardoare să aud o glumă care să mă facă să râd, sau măcar să schițez acolo, un zâmbet de complezență.
Probabil că aș fi putut să mă gândesc la Carlin sau Monty Python și să behăi două hohote, dar sincer, nu îmi place să mimez.
Dar hai să vedem despre ce e vorba, începem cu o mostră românească (aleasă la întâmplare)

Un George Carlin, mi-e greu să aleg, dar hai să fie 10 Commandments, care a propos, folosește cuvinte licențioase.

Un Monty Python:

Și ca bonus, de unde vine noțiunea de spam.

Acum întrebarea e: când râd cu lacrimi la ultimele 3 clipuri, cum aș mai putea zâmbi la primul?

Umor românesc vs alții
Etichetat pe:    

2 gânduri despre „Umor românesc vs alții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *