singuratateSunt o persoană realistă. Știu cum sunt la 30 de ani și îmi dau seama foarte bine cum voi fi la 60. Singură.

Nu am o problemă cu asta, îmi savurez liniștea în casă și recunosc că de când mai am vizitatori prin Pantelimon, de multe ori am sărit speriată, pentru că eram prea atentă la un cartof și o voce m-a întrebat cine știe ce banalitate. Doi ani de stat în casă cu un câine, un acvariu și mai nou o pisică te cam obișnuiesc cu liniștea.

Citind acest articol mi-am dat seama că acolo mă îndrept. Și nu mă deranjează această idee.

Mă amuză că mulți dintre noi, am prins o repulsie față de Sărbători, cauzată de frica de singurătate. Cunosc câțiva care încep să înfiereze sărbătorile, „cu bucuria lor falsă”, îi ascult și singurul răspuns care-mi vine-n minte este: „Câți ani ai? Aha. Mai ai puțin și te maturizezi.” Și știți de unde știu? Din experiență. Când eram mai tânără și mai furioasă și eu uram sărbătorile.

Pot să mă bucur de Crăciun și dacă aș avea 100 de oameni în jur și dacă mă duc pe vârf de munte. Anul ăsta fac cozonaci. Din nou. Și de Crăciun merg la bunicu’ să batem un 66. După care mă întorc acasă și lenevesc în pat alături de animale. Abia aștept.
sursa foto

Viitorul sună singur

2 gânduri despre „Viitorul sună singur

  • 20 decembrie 2013 la 09:52
    Legătură permanentă

    mda, acu’ mi s-a făcut chef de jucat 66…
    da’ plec peste o săptămână la părinţi, sper să fi uitat taică-miu cât ne certam când jucam :))

    Răspunde
  • 23 decembrie 2013 la 02:52
    Legătură permanentă

    Haaaa ce tare 66. Credeam ca sunt singurul care mai stie asa o antichitate de joc!
    P.S. Si totusi eu te vad si bunica. Cam acra, da’ te vad si bunicuta.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *