În zilele ce au trecut, m-am întâlnit cu un prieten din zona online-ului, pe care cred că îl cunosc de prin 2008 și, evident, am început să discutăm ce se mai petrece prin online-ul românesc. Bineînțeles, că am ajuns și la discuția în care eu am început să deplâng starea deplorabilă în care se află „blogosfera feminină” (folosesc ghilimele pentru că mi se pare o expresie forțată și ușor segregaționistă, să zicem). Aș vrea să menționez că pot număra pe degete bloggerițele cu care eu, ca avidă consumatoare de bloguri, pot spune că relaționez la nivel de opinii.

Am senzația că s-a ajuns în situația în care multe dintre cele care au bloguri au căzut în păcatul compunerilor de gimnaziu. Vorbe multe și frumoase, cocoloșite, dar fără substanță. Fără pulpă și de multe ori fără idei.

Și mai ales pozitive. Pozitivismul acesta fără baze reale, doar de dragul celor #100happydays mă obosește. Am ajuns la vâsta la care știu că viața nu este o fericirie deplină, pentru că fericirea este un punct maxim pe care îl atingem din când în când și pentru ca orice punct maxim are și un opus, un punct minim, pe care noi, oamenii reali, îl numim nefericire. 

Dar pentru că nu suntem pozitivi, suntem în mod evident, cum altfel?, negativi. Motiv pentru care se pare că lumea a început să mă perceapă ca fiind „un pic bitchy”, ca să îl citez pe prietenul mai sus mentionat.

Pentru a fi complet sinceră, nu mă deranjează prea tare eticheta aceasta. Pentru că știu, sau măcar mă consolez cu speranța, că în spatele ei se află faptul că mi-am deprins obiceiul de a spune ce gândesc, de a îmi exprima opiniile. Fie ele greșite sau corecte. Și încerc, în timp ce scriu aceste rânduri, să îmi dau seama  dacă pe parcursul vieții acestui blog am scris atunci când mi-am dat seama că am greșit. Iată o întrebare la care va trebui să meditez.

Un pic bitchy
Etichetat pe:

2 gânduri despre „Un pic bitchy

  • 10 iunie 2014 la 21:20
    Legătură permanentă

    nu ești negativistă, ești realistă. cunosc negativiști, sunt ăia cărora totul le pute, nimic nu merge bine, viața e de kkt, femeile sunt curve, șefii sunt proști, colegii sunt idioți și așa mai departe. și care te deprimă după 3 minute de stat de vorbă cu el.

    Răspunde
  • 19 iunie 2014 la 12:48
    Legătură permanentă

    Atat le duce mintea pe femeile din Romania. Simplu si clar, mai mult nu pot, acesta le e potentialul maxim. Si cica se mai cred genii si dive. pff…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *