Citeam mai devreme o poveste de dragoste și îmi aminteam de copilăria petrecută pe strada Roma.
Aveam o sobă mare în sufragerie, o sobă dintr-o teracotă maronie, cu un fotoliu mare, uriaș lângă ea – fotoliul bunicii mele.

Parcă o și văd pe Coana Mare. Se așeza în fotoliul ei mare, mă lua în brațe și îmi spunea: „draga mea, bărbatul ăla care nu-ți feote o șaorma peste ochi, nu este bărbatul pentru tine!” și mă mângâia duios pe păr.
Și continua, „Dacă te iubește cu adevărat, o cere și extrapicantă, să-ți lăcrimeze ochii o săptămână. Să-ți dea cu partea fierbinte și cu multă maioneză.”

Și încheia foarte serios „altfel nu te numești bucureșteancă și doar te-ai născut la Filantropia!”

N-a apucat, săraca, să mă vadă fericită și înca mai sper și eu să apară acel domn în viața mea, mai ales că acum am o șaormerie chiar în bloc.

Genin Delfinului

Ce bărbat e ăla să-ți facă curte fără o șaorma peste bot?

Cea mai bucureșteancă dintre noi
Etichetat pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *