Relaţia mea cu limba franceză a fost una tumultoasă şi tulbure. Am început cursurile de limba franceză în clasa a cincea, aveam o profesoară bizară care îi asculta doar pe colegii care făceau meditaţii cu ea şi restul la grămadă. Chiar şi aşa m-am încăpăţânat şi am citit Insula Misterioasă a lui Jules Verne în limba franceză, cu dicţionarul lângă mine, dar am răzbit.

Apoi la 15 ani când am plecat pentru prima dată din ţară am ajuns chiar în Franţa, unde nu am vorbit o boabă de franceză. Am stat acolo 14 zile în care am vorbit doar în engleză.
În fiecare vizită în Franţa, 5 la număr pe parcursul vieţii mele, am evitat cu graţie să folosesc bruma de franceză care mi-a rămas în minte. E-adevărat, din când în când îmi spun că ar fi o idee să fac un curs de limba franceză, dar rămâne tot timpul la stadiul de „o să”. Dar sigur, o să.

shutterstock_146220377

Probabil cel mai potrivit moment ar fi acum, perioada New Year’s resolutions, alea despre care veţi citi în următoarele zile pe toate blogurile. Acum sună mult mai bine „la anu’ o să învăţ franceză”.

Fiindcă azi vine Moş Nicolae şi e frumos să faci cadouri, Librăria Franceză Kyralina mi-a propus să ofer un voucher în valoare de 50 lei unuia dintre stimabilii cititori ai blogului subsemnatei.

Înainte de a vă pune întrebarea care vă poate aduce voucherul, trebuie să vă spun că Librăria Franceză Kyralina se află pe strada George Enescu Nr 8, că acolo veţi găsi voucherul premiu şi că tot acolo există o cameră specială pentru copii.

Sunt curioasă ce poveşti aveţi despre învăţarea unei limbi străine? Lăsaţi un comentariu mai jos şi mâine la ora 14.00 decidem cine se duce să-şi ia voucherul şi o carte în limba franceză.

Câştigătoarea este Aura.

Sursa foto: shutterstock

Câteva poveşti despre limba franceză şi un concurs
Etichetat pe:        

4 gânduri despre „Câteva poveşti despre limba franceză şi un concurs

  • 5 decembrie 2014 la 15:33
    Legătură permanentă

    Relatia mea a fost similara cu a ta, cel putin in perioada scoliii generale. Profesoarei ii spuneam Soricuta, iar mama venita la o sedinta cu parintii, a numit-o ca atare, doamna Soricuta.
    Apoi lucrurile s-au imbunatatit, gratie aptitudinilor mele pentru limbi straine, iar acum la xzeci de ani, ma descurc onorabil. Franceza mea, dar mai ales darzenia romaneasca m-au salvat anul trecut, ianuarie, cand Air France a suspendat toate zborurile din Paris, din cauza a trei centimetri de zapada. Pentru francezii care ne considerau „low priority” franceza vorbita a fost un factor decisiv ca sa petrecem doar doua zile in plus in Paris si sa mancam doar ceea ce doream, nu ce ar fi vrut ospatarul. De fapt, este mai usor sa vorbesti franceza, decat sa intelegi ce raspund ei in engleza.

    Răspunde
  • 5 decembrie 2014 la 16:38
    Legătură permanentă

    Oh, mais que jolie! Mă bucur să citesc că Kyralina are astfel de inițiative!

    Am învățat de drag franceza în primară (uram engleza), am uitat-o în generală, iar în liceu mi-am dat DELFul, pe care nu l-am folosit niciodată. Acum folosesc franceza doar pentru filme.

    Cele mai frumoase povești cu limbile străine le am de la ieșirile cu colegii din facultate (limbi străine, that is), când ne arătăm asemănările între limbile romanice sau între cele slave, asemănări care sunt cel mai mult la înjurături, bineînțeles. Așa am reușit de câteva ori să primim ceva din partea casei, când credea chelnerul că suntem străini :))

    Răspunde
  • 6 decembrie 2014 la 11:04
    Legătură permanentă

    „Of course my horse care mananca orz”- asta era replica profei’ de Franceza din liceu, cand, bineinteles nimeream o fraza corecta, pana la capat.Cand eram „pe langa” avea o vorba „te sparg la nas „…ehhh amintiri, chiar la stadiul de amintire a ramas si limba franceza pentru mine.
    Trebuie sa recunosc ce-i drept, ca in domeniul in care lucrez ( turism- hotel ), mai uzitez cateva cuvinte si fraze pe care le-am invatat mai mult de nevoie.Imi place cum suna (tres romantique ) …dar mai greu cu invatatul.
    Am vointa ce-i drept acum,…vreau sa imi intre in cap Germana si ma joc cu ea , cand am timp pe Memrise.

    Răspunde
  • 6 decembrie 2014 la 13:07
    Legătură permanentă

    Frumoasa initiativa! Eu sunt o mare iubitoare de franceza, mi-am facut din asta si profesie. Iar acum cativa ani, fiind intr-un curs de spaniola – incepatori, am inceput sa conjug un verb la imperfect, doar ca in loc sa spun hablaba, am spus parlaba si nu intelegeam de ce rade proful :) Deh, e greu sa-ti scoti franceza din cap cand o vorbesti o zi intreaga. In fine, voucher-ul l-as folosi pentru a cumpara o carte cu povesti pentru fetita mea pe care vreau s-o invat franceza de mica.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *