De vreo 3 săptămâni mă gândesc cum să abordez acest articol. Trei săptămâni au trecut de la cursul Academiei de FIV la care am fost invitată și nicio idee nu mi-a venit. Dar știu că este un subiect interesant. Mai ales că în România a scăzut rata natalității, iar până în 2050 se preconizează o scădere a populației cu 16%.

Dar ce înseamnă infertilitatea?

Infertilitatea reprezintă incapacitatea unui cuplu de a avea un copil, după un an de activitate sexuală regulată, neprotejată.
Sună foarte sec, dar de fapt situația este mult mai interesantă pentru că:

– Parlamentul European, într-o rezoluţie din 2008, constată ca „infertilitatea este o boala recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care poate avea efecte grave, cum ar fi depresia; subliniază faptul că rata infertilităţii este în creştere, atingând în prezent aproximativ 15% din cupluri; invită, prin urmare, statele membre să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii.

– La nivel global se estimează ca infertilitatea afectează între 15-18% din populaţia aflată la vârsta fertilă, ceea ce înseamnă că 1 cuplu din şase suferă de această boală.

– Conform Institutului Naţional de Statistică, nivelul fertilităţii în anul 2010 reprezintă aproape 1/3 din nivelul fertilităţii din anul 1960, iar rata fertilităţii s-a redus, în aceeaşi perioadă, de la 2,3 copii la o femeie la 1,3.

Din păcate, în România infertilitatea nu este considerată o boală, iar statul român nu decontează tratamentul pentru infertilitate.

Care sunt cauzele?

– starea psihică, tulburările endocrine, problemele de sănătate sau de nutriție
– viciile (tutun, dorguri, alcool)
– iregulariteta ciclului menstrual
– creșterea în greutate atât la femei cât și la bărbați
– înaintarea în vârstă
– avorturi la activ

Cum se tratează?

În linii mari, tratamentul infertilităţii constă în intervenţii medicamentoase, chirurgicale şi tehnici de reproducere umană asistată precum: inseminare intrauterină şi fertilizare in vitro.

Interesant mi s-a părut că la Columna Medical Center se pune accentul și pe factorul psihologic, astfel încât fiecare cuplu care dorește să treacă printr-un tratament pentru infertilitate, trebuie să ajungă și la psiholog. De asemenea, pentru a se începe tratamentul trebuie ca acesta să își dea acordul. Se pare că uneori tot ce le trebuie unor cupluri este o discuție cu psihologul, deși bănuiesc că procentual sunt puțini cei care scapă așa de ușor. Restul trebuie să urmeze tratamentul care le este prescris.

Mituri spulberate?

Tratamentul de stimulare hormonală nu este o bombă, așa cum umblă vorba printre români. Pentru că este un tratament făcut cu un hormon sintetizat și pentru că este individualizat în funcție de caracteristicile fiecărui cuplu pacient.

Anticoncepționalele nu afectează fertilitatea, ba chiar ajută, dacă sunt luate conform prescripției medicale. Cum spunea unul dintre medicii cu care am discutat, rezerva de ovocite este ca un armăsar care este ținut în frâu de către anticoncepționale și în momentul în care acestea nu mai sunt administrate, armăsarul o ia la goană.

Informații sunt multe și interesante, dar bănuiesc că cei interesați ar trebui să citească detaliile de pe site-ul Academiei de FIV sau chiar să dea like paginii de facebook

La final, pentru că ați fost cuminți și ați citit întregul articol, am și un mic concurs. Ofer prin tragere la sorți, un voucher pentru o consultație de sănătate reproductivă și o ecografie transvaginală cu AFC sau spermogramă (după necesități). Tot ce trebuie să faceți e să povestiți în câteva rânduri o amintire dragă cu un bebeluș, asta ca să mențim ideea de natalitate. Tragerea la sorți va fi pe 25 iulie.

Ce înseamnă infertilitatea
Etichetat pe:    

3 gânduri despre „Ce înseamnă infertilitatea

  • 18 iulie 2014 la 08:27
    Legătură permanentă

    Asta cu psihologul îmi place tare mult, poate se mai deschid românii spre ideea de terapie.

    Aşa. Amintire dragă cu bebeloi. Colega care stă lângă mine la job a rămas însărcinată. 7 luni a stat pinguinul lângă mine şi abia aşteptam să-l văd. Prima oară când l-am ţinut în braţe, parcă a căzut o găleată de emoţii peste mine. Un fel de Now what? Panică, drăgălăşenie, toate la pachet. Şi cum o poză face cât o mie de cuvinte https://www.facebook.com/photo.php?fbid=741812529167865&set=pb.100000173731638.-2207520000.1405660904.&type=3&theater

    Răspunde
  • 21 iulie 2014 la 16:39
    Legătură permanentă

    Pentru mine, cel mai dragut moment petrecut alaturi de un bebelus a fost alaturi de Maria, care la doar cateva luni, si-a petrecut ore bune analizandu-mi mainile. Fiecare deget in parte, fiecare incheietura, postura, gest. etc. Cam asta e. Curiozitate fara limite.

    Răspunde
  • 21 iulie 2014 la 16:41
    Legătură permanentă

    Chiar saptamana trecuta am fost la petrecerea Olgutai, prietena mea de 4 ani. Dupa ce s-a distrat cu prietenii de varsta ei a venit randul meu. Ne-am facut fotografii, m-a imbratisat dupa care m-a dus la casuta ei din copac. O „adevarata” fortareata. Si cum am uitat ca sunt mai mare decat ea cand m-a pus sa fac sport in locul special amenajat din casa din copac m-am lovit rau la un picior. Eram prea mare pentru casuta ei frumoasa. Dar cu toate astea ne-am distrat de minune.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *