Pantelimonul a ajuns un fel de Drumul Taberei. Ca să te descurci prin zona asta ar trebuie sa aștepți vreo sută de ani să dea băieții de la CERN în producție teleportoarele. Dacă înainte șoselele erau pline de gropi, acum sunt decopertate și cu găuri pe mijloc, doar se repară linia tramvaielor.

Iancului a fost transformat în oraș mort, mă aștept ca într-una dintre serile când merg spre casă să se urce în 335 un zombie civilizat care mai întâi taxează și apoi se servește cu primul cerebel de lângă ușa de la mijloc. D-aia prefer să stau lângă ușa din spate.

Azi am avut treabă în cartier, mi-a expirat buletinul și de dragul votului m-am decis că trebuie să îmi iau inima în dinți și să ajung la secția 9. Dar despre asta altădată, sau deloc, după chef.

Plecând de la secție am prins un 655 înspre Iancului, aglomerat într-un mod dubios pentru ora 11.20, dar nu mă mir, s-a stabilit deja că trăim dintr-o țară de asistați social.
Am mers, ce am mers și la un moment dat ne-am oprit. Motivul? Iancului, șoseaua cu o mare gaură pe centru era asfaltată, în miezul zilei. Singura bandă, era blocată de utilajele care asfaltau. Şoferul ar fi putut să joace o tablă pe roata de rezervă, că de trecut cu hardughia nu avea.

iancului

Acum a sosit momentul dronelor, băieţii din când în când aruncaţi-mi şi mie nişte făină, nişte ulei, ştiţi voi, ajutoare.

Moartea unui cartier
Etichetat pe:

Un gând despre „Moartea unui cartier

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *