Citeam pe facebook reacțiile la povestea unui pui de pisică împușcat în cap de un dezaxat, pentru că orice mi s-ar spune nu ești om în firea ta, un om echilibrat dacă faci așa ceva. În mod normal, acel om ar trebui să fie luat de pe străzi și internat la un azi pentru persoane cu boli psihice, așa specimen nu ne trebuie pe străzi, că poate într-o zi îl deranjează vreun copil și îi trage și aceluia un glonț în cap.

Ce m-a mirat a fost însă reacția celor care sunt militanți pentru drepturile animalelor – care au început cu blesteme, să arunce vrăji asupra individului. Ciuma bubonică și ebola sunt niște povești duioase pe lângă ce i se dorea băiatului acela.

Și stau și mă întreb: cum se așteaptă ei la o societate normală, în care drepturile animalellor sunt respectate când ei, cei care luptă pentru asta, au un asemenea comportament? Să vrei și să lupți pentru a fi pedepsit? DA! Să începi să-l blestemi (să fie trăsnit, să fie chinuit lent, să fie ars cu chibritul), păi îmi pare nespus de rău dar oricât de superior te crezi acelui individ ești fix pe aceeași treaptă cu el. El împușcă animale, tu îl vrei ars în ulei – același căcat recipientul e diferit.

De aceea, militanții pentru drepturile animalelor sunt priviți ca niște nebuni, pentru că în loc să adopte un discurs echilibrat, matur, ei preferă țățismele.

Suntem buni sau cum suntem?
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *