În ’99 când ne apucasem să ne căutăm un apartament pentru a ne muta din Strada Roma, am ajuns pe undeva pe Strada Herța, într-un bloc drăguț cu 4 etaje, înconjurat de verdeață. Apartamentul pe care îl vizitam era foarte frumușel, cu un balcon lung, camere spațioase, chiar miștocuț. Singurul deal breaker erau vecinii de la parter care stăteau cu ușa apartamentului deschisă. Pentru noi asta era semn de „prea bun, prea ca la țară”. Am mai căutat și am găsit apartamentul în care trăiesc acum înconjurată de un câine, o pisică și un pește într-un acvariu de 40 de litri. Vecinii de palier erau atunci, când am cumpărat apartamentul, compuși din: 2 profesoare, un inginer, o familie aviatică (el pilot, ea stewardesă) și cam atât. Acum nu mai e așa.

La un moment dat, prin 2004 – 2005 una dintre profesoare s-a decis să se mute la Govora și și-a vândut apartamentul. Acesta a fost cumpărat de o familie ai căror copii sunt primii născuți cu buda-n casă. Și nu sunt sigură de cel mare, ci doar de cel mic care s-a născut după ce s-au mutat aici.

Lăsând la o parte că stau 4 adulți și 2 copii într-un apartament cu 2 camere, că mai au un pic și îi întrec pe chinezii de pe Colentina, oamenii gătesc cu ușa apartamentului deschisă, dorm cu ușa aia deschisă și în general o țin deschisă.

Singurul moment în care o închid este cel în care soțul, iese la o țigară pe palier. Atunci închide ușa să nu intre fumul în casă. O sudează repede lângă ușă, aruncă chiștocul pe jos, îl stinge și lasă acolo, casa lui se termină fix în prag.

De câteva ori când am ieșit cu câinele și bietul de el a intrat în casa lor, eu, disperată, îl chemam să nu-i deranjeze. Dar de azi m-am decis! Las și eu ușa deschisă și dacă animalul are chef să se plimbe, poate chiar să-și marcheze teritoriul, ei bine! ghinion.

Viața la comun
Etichetat pe:        

3 gânduri despre „Viața la comun

  • 10 august 2014 la 15:39
    Legătură permanentă

    cam asa e si la mine pe scara. diferenta e ca si-au improvizat scrumiere din cutii de conserve la fiecare etaj. in plus, scot sacii cu resturi menajere in fata usii si daca am noroc sa aiba treaba in ziua respectivă si sa fie nevoiti sa plece de acasa, atunci se duce si gunoiul. daca nu, a 2-a sau a 3-a zi. iar pe muistul de langa mine care lasa usa deschisa, il fut si eu trantind cat pot de tare usa mea, indiferent de ora. e de fier, grea, o experienta excelenta pentru un preinfarct

    Răspunde
  • 10 august 2014 la 16:46
    Legătură permanentă

    A, da. Și asta cu gunoiul e mișto. Doar că eu nu pot să îi fut așa cu ușa, că nu stau chiar lângă mine. Sunt la 1 apartament distanță și nu are rost să-i fut pe restul doar din cauza ăstora.

    Răspunde
  • 27 septembrie 2014 la 21:16
    Legătură permanentă

    Ciprian, avem si noi niste idioti la 2 care isi lasa gunoiul la usa, frumos impachetat. Partea buna ca doar cateva ore, dar oricum e de rahat si impute casa scarii. Acu’ ma gandesc ca ar fi misto sa ducem si noi gunoiul acolo (eventual sa tin niste pungi cu scutecele fetei, ca astea is chestii ‘haz-mat’) si sa ne vorbim cu inca 2-3 familii. Cine stie, daca se trezesc cu un morman de plase cu gunoi la usa, poate baga ceva la cap.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.