În fiecare an, în loc să mă gândesc la Craciun și beteală, în zilele astea îmi amintesc de Revoluție și mai ales de perioada de dinaintea ei. Perioada aceea pe care unii o regretă, uitând cu desăvârșire că nu aveau nimic. Sau dacă aveau, aveau pentru că se „descurcau”.

În fiecare an, îmi amintesc și știu că nu trebuie să uităm. Nu avem voie să uităm. Trebuie să facem acest exercițiu de memorie astfel încât să nu ne mai lăsăm seduși de o retorică duioasă.

Eu, de fiecare dată când pot încerc să îmi amintesc și să notez, pentru a nu uita.

2007 – De ce unii regretă
2011 – Ce însemna contracepția în perioadac comunistă
2015 – O explicație pentru ușurința de a fura

Trebuie să ne reamintim că acum putem merge în Europa doar cu buletinul, putem cumpăra kilograme de banane, în galantare găsim și altceva decât clasicii creveți și borcanele de ciuperci conservate. Că abia acum începem să ne uităm la termenul de expirare al cărnii, înainte doar am fi fiert-o mai bine, că blugi găsim și cu 50 lei perechea, că avem iPhoane. Că putem ieși în stradă să țipăm Muie Băsescu, Muie Ponta, Muie Iohannis, că ne putem răzvrăti împotriva sistemului, că putem alege unde lucrăm, unde stăm și cu cine, că avem shaorma, că avem Coca Cola și Pepsi Cola, că avem Facebook și putem țipa pe el că suntem oprimați, că ne putem strânge în fața Palatului Victoria fără ca să ne șuiere gloanțe pe lângă urechi. Că dacă știm să vorbim cu cine trebuie mai băgăm și un cui, că găsim medicamente în farmacii și prezervative, că găsim cărți în librării, orice carte, că avem curent electric tot timpul, că avem Vocea României și nu Cântarea României, că am văzut cașcaval azi dimineață în sandwich, iar dacă copiii noștri se plictisesc de jucării, noi băleam după o Barbie.

De aceea azi trebuie să aprindem o lumânare și de aceea azi este ziua în care trebuie să ne gândim la eroi. Fără cei ce au pierit acum 26 ani nimic din ceea ce avem nu ar fi fost al nostru. Am fi avut dreptul să murim de frig și de foame îngândând Poporul, Ceaușescu, România!

26 ani de neuitare

2 gânduri despre „26 ani de neuitare

  • 21 decembrie 2015 la 22:22
    Legătură permanentă

    Eu tot ma uit asa cu frica cumva la cum e in Coreea. Cum stiu cat de buni prieteni era Tata Kim cu Ceausescu si cum si acum, in 2015 eram la fel cum sunt ei. Poate nu mai era N.Ceausescu dar era fiisu sau altu la fel. Da, toti trebuie cinstiti cu varf si indesat…

    Răspunde
  • 27 decembrie 2015 la 14:15
    Legătură permanentă

    Sarbatori fericite!
    Treaba este destul de complexa si grea.Eu ma duc in fiecare an pe 21-22 decembrie,sa aprind cate o candela pentru eroii nostri.Am ramas foarte surprins anul acesta,sa vad ce lume putina a venit in 21 decembrie.Dupa ce am vazut in ultimii ani,eu cred ca oamenii i-au uitat pe martirii nostri.Eu zic din vazute,nu din auzite.Un lucru care m-a deranjat foarte tare,este ca generatia nascuta dupa 1990,nici se deranjea sa se inchine in fata Salii Dalles.Treceau prin fata Salii Dalles total nepasatori.Putea foarte bine sa le fie parintii lor,daca in 1990 aveau 20 de ani.
    Oare asa face un copil care ia decedat un parinte in Revolutie,trece nepasator prin fata Salii Dalles?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *