Când vine vorba de tehnologie sunt un amestec ciudat de early adopter și purist. Mai precis, până în decembrie am trăit cu convingerea că phabletul nu e bun. Domne, tableta e tabletă și trebuie să aibă minim 9.7 inch, iar telefonul e telefon și e maxim la 4.7 inch.

Dar în decembrie mi s-au întâmplat două chestii interesante: m-am întâlnit cu Răzvan și al său iPhone 6Plus, care mi-a povestit că de la achiziționarea Plusului a renunțat la ipadul mini și apoi am fost la un eveniment unde m-am jucat cu un Note 4 și mi-a dat seama că îmi place, chiar dacă pare uriaș. Nu mai punem la calcul discuțiile cu Cetin. Cum prinde pe cineva, cum îi povestește ce mișto e Noteu’ fie el 2, 3 sau 4.

Săptămâna trecută m-am decis și mi-am luat un Note 3. Am ales 3 deoarece 4 este un pic cam scump pentru mine și nimeni nu-mi oferă 3000 lei pe o mâță nebună. Știu pentru că am încercat. E slabă moartă, nu ai ce mânca din ea și nu e nici foarte bănoasă să zici că-ţi faci un guler.

Câteva vorbe despre dânsul: m-am obișnuit imediat cu displayul uriaș și între noi fie vorba poți citi perfect de pe acest telefon. De asemenea, RedTube și PornHub se văd perfect. Nu am testat eu, evident, dar așa mi-au spus niște prieteni.

Până și S Penul este interesant, am senzația că știe să facă multe lucruri, din păcate nu știu eu să-l folosesc.

Până acum mă pot declara mulțumită. Da, e mai mare decât fața mea, dar folosesc căștile când vorbesc la telefon și am rezolvat problema.
Și mă face să zâmbesc de fiecare dată când îl deschid datorită noului său wallpaper via Mîța cu î din i

10636340_10152756526016871_4530470404150047783_n

PS: de vineri până azi l-am scăpat pe jos de 4 ori.

Cum am ajuns să îmi cumpăr Note 3
Etichetat pe:        

2 gânduri despre „Cum am ajuns să îmi cumpăr Note 3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *