Încă o dată creștinismul învinge și omoară balaurul cel păcătos, doar că de data aceasta rolurile s-au inversat și personajul negativ este chiar biserica.

Anul trecut îmi intrase în cap să scriu un articol despre cât de mâzgălit este orașul București. Inițial voiam să fac niște fotografii, dar mi-am dat seama că nu e nevoie, tot ce trebuie să faci este să ieși pe stradă. Orice zid sau gard are pe el o semnătură, o mâzgălitură, o urmă de vopsea.

riri_coco

Sursa foto – Riri Coco, urmăriți-o, e mișto

Nu cred că există un gard prin acest oraș care să nu fi fost vandalizat. Și chiar așa, mai putem găsi prin maldărul de înjurături câte o operă care merită.

Spre exemplu, pictura murală Sf Gheorghe şi Dragonul Jucăuş, din zona Pieței Sf Gheorghe.

playful-dragon

Sursa foto Petreanu

O reinterpretare a legendei Sfâtului Gheorghe și a balaurului desenată de Irlo Doidoi, Obie Platon și Kero va fi ștearsă, doar pentru că un grup de enoriași ai parohiei Bisericii Sfântul Gheorghe consideră că „Mesajul este satanic și nu este normal să vedem diavolul pe pereți”. Așa că în mai puțin de 3 zile pictura va dispărea și în locul ei va rămâne un spațiu liber, un perete alb tocmai bun pentru mâzgălituri și tag-uri. Acelea nu îi deranjează pe enoriași, sunt ok.

Cea mai interesantă este declarația doamnei avocat Grațiela Bârla.

„Cred că nu îmi place să îl văd pe Diavol în fiecare zi și să îi spun bună dimineața când mă duc la birou. Personajele de fapt asta întruchipează, sunt personajele răului. Sfântul Gheorghe este cumva minimalizat, caricaturizat, adus într-o dimensiune în care nu numai ca nu are nimic sfânt”.

Citind declarațiile năucitoare mă tot gândesc la Piss Christ, o fotografie a lui Andres Serrano, o „blasfemie” la puterea n, față de Sfântul Gheorghe și Dragonul Jucăuș, care nici măcar nu este o blasfemie. Această fotografie a câștigat premii, a fost considerată „misterioasă și frumoasă” și da, a creat controverse, a fost denunțată ca blasfematoare și a rămas în continuare în galeriile de artă.

Chiar dacă pictura va dispărea de pe pereți, va rămâne în librării și biblioteci pe coperta volumului de povestiri a Anei-Maria Caia. Încă o dată cartea e cea care ne salvează de ignoranță.

cartea

Mai multe despre la Știrile ProTV și Petreanu.

Later edit: pe 9 mai cei de la biserică s-au apucat de treabă așa cum face cineva care vrea să termine repede cu toate discuțiile. S-au apucat de zugrăvit.

Dragonul Jucăuș și biserica mâniată
Etichetat pe:    

4 gânduri despre „Dragonul Jucăuș și biserica mâniată

  • 8 mai 2015 la 14:56
    Legătură permanentă

    Ce este omul? Un amestec de bine si rău! Ce face el toată viața? Tine in echilibru Balanța dintre Dumnezeu si Diavol! Pictura este cât se poate de complexa: simboluri, metafore, culori… Poate unii critici de arta (care se pare ca prefera operele expuse de ICR) își vor îndrepta privirea si spre zidul mesager!

    Răspunde
  • 8 mai 2015 la 16:22
    Legătură permanentă

    Pe blogul meu am primit un comentariu si mai… sofisticat. „Desenul” ar fi, cica plin de simboluri masonice precum: „piramida” rasturnata ori tabla de șah de pe crupa calului, aidoma perdoselii pe care se desfasoara ritualurile blestemate ale masonilor…

    Răspunde
  • 9 mai 2015 la 20:55
    Legătură permanentă

    Pictura este executata destul de bine, poate ca si intruneste conditiile pentru a fi numita arta contemporana , nimic de zis. Dar ceea ce reprezinta( pictura) , pentru crestinii ortodocsi practicanti si constienti de credinta lor este o ofensa sau jignire. De ce? Pentru cine vrea un raspuns complet poate citi multele relatari ale Bisericii despre Generalul crestin – Gheorghe (care devine Sf. Gheorghe), care pe vremea imparatului Diocletian face sacrificiul suprem de a si da viata pentru credinta in Iisus Hristos. Pictura ortodoxa cu Sf Gheorghe omorand balaurul , este modul artistic prin care se sintetizeaza lupta oricarui om (dar in speta a Generalului Gheorghe) cu diavolul ( ca persoana, sau balaur in acest caz) . Ar fi de retinut ca lui i s a oferit de catre Diocletian sansa de a fi si mai bogat si mai puternic , cu conditia sa renunte la ” acel” Hristos. Paradoxal si de neinteles pentru Diocletian si toata inalta societate( poate si pentru societatea de acum) raspunsul a fost : “NU” . A preferat moartea pentru a – L marturisi pe Hristos. Drept care, Biserica Crestina ii recunoaste si ii respecta calitatea si titlul de ” Sfant, Mare Mucenic ( Erou) ” . In concluzie, pictura moderna in discutie, estetica de altfel, aduce atingere unui Erou al crestinatatii prin relativizarea si schimbarea ( in cunostinta de cauza sau nu) a elementelor si a persoanelor( balaurul jucaus ar fi ok in orice alt context,dar nu aici) , bagatelizand intr un fel Sfantul si sacrificiul sau.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *