Până să apară espressoul în viața noastră, înaintea Americanoului și a altor prostii, cafeaua la noi în țară era o plăcere.

Undeva, imediat după Revoluție, printre filtre și espressoare, cafeluță și-a pierdut identitatea și acum ne lovim de multe ori de o poșircă pe care nu am da-o nici dușmanilor.

Pentru cei care încă mai vor să facă o cafea adevărată, iată rețeta așa cum am învățat-o eu de la străbunica și bunica

În primul rând ne trebuie un ibric. Poate fi de aramă, frumos sau din fontă, emailat. Nu contează, important este să fie greu și gros. Până la urmă se acceptă și unul din inox. La început va fi lucios și curât, timpul îl va înnegri și cafeaua va fi din ce în ce mai bună. Terminați cu prostiile, lăsați ibricele în pace și nu le mai frecați cu TIX!

ibric_arama

ibric_emailat

Apoi, știm că toți suntem obișnuiți cu ceștile de cafea de 350 de ml, dar cafeaua adevărată este mică. O ceașcă de cafea are cam 90 – 100 ml și este folosită ca măsură când pregătim cafeaua.

În ibricul de care vorbeam mai devreme se toarnă mai multe cești de apă, în funcție de câte persoane vor fi servite. Se pune un pic mai multă apă, cam cu jumătate de ceșcuța mai multă, iar ibricul se pune pe aragaz (acum vorbim de cafea făcută acasă) la foc mic și se lasă să fiarbă apa. În momentul în care apa a dat in clocot, se ia ibricul de pe flacără, se pune deoparte și se adaugă cafeaua proaspăt măcinată. În general 1-2 lingurițe de cafea pentru fiecare ceașcă. De regulă matematica ne spune că la 400 ml avem cam 5 – 8 lingurițe de cafea.

Recomand calduros folositea unei lingurițe cu coadă lungă, să nu vă ardeti degețelele pentru că după ce ați adăugat cafeaua măcinată, trebuie să amestecați bine. Se lasă să dea un clocot, până cafeaua face o spumă care se ridică, adică caimacul. Se ia ibricul de pe foc și se lasă un pic să se liniștească caimacul, după care iar pe flacără. Se repetă acest proces de minim trei ori. Unii o făceau și de cinci ori. Și la final se lasă un pic să se odihnească, un minut, după are se toarnă încet în ceșcuțe, astfel încât zațul să rămână în ibric.

cafea

În privința zahărului părerile sunt împărțite, unii îl pun direct în ibric și îl fierb cu cafeaua, alții fac cafeaua amară, ține de gust și de invitați, eu una prefer s-o fac amară și își adaugă fiecare cât zahăr poftește.

Acum am povestit doar procesul de preparare, nu vorbesc despre cafeaua folosită. Poate fi ce vă place vouă, sau poate fi Jacobs, străbunică-mea pe vremuri o făcea și cu năut.

Subliniez, orice cafea e mai bună dacă e proaspăt măcinată. Iar pentru un caimac sănătos, cafea cu granulație de esspresso nu e bună, dar se acceptă. În caz că nu avem altceva

Dacă aveți ocazia încercați cafeaua cu hel si o dată puneți-i și un praf de scorțișoară, așa de fason.

Iar după ce ați terminat de băut cafeaua, testați-vă imaginația și citiți în zaț. În general, iese de bine.

Sursa foto shutterstock

Cum să faci o cafea bună
Etichetat pe:    

3 gânduri despre „Cum să faci o cafea bună

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *