Am admirat de la distanță și urmărit cu atenție ce se petrece la Festivalul Enescu, pentru că îmi pare un festival care poate reprezenta țara și care ne poate pune pe harta culturală mondială. Și stând cu ochii pe el am remarcat oareșce metehne balcanice, provinciale chiar, ce nu se cad unui eveniment vechi de peste 50 ani.

O să las deoparte poveștile cu primaria care a autorizat niște repetiții la Folk You! fix în fața Ateneului și nu o să amintesc nici de valurile făcute în Minister de numirea ca Director a lui Vladimir Jurowski. Mă voi opri doar la provincialismul crunt de a ne bate cu pumnu-n piept că suntem cei mai buni.

Festivalul a început în trombă pe 30 august, iar în zilele ce au urmat am citit pe bloguri și în presă cum că ar fi în top 5 festivaluri mondiale. Vă puteți da seama bucuria ce m-a cuprins, să aflu că putem fi în top și la cultură, nu doar la hacking și phishing. Curioasă fiind și negăsind nicăieri pe unde am citit și o sursă a acestui top, m-am cățărat pe google și am căutat. Posibil să nu fie acesta cea mai bună sursă, dar vă pot spune că publicații de prestigiu au făcut topuri ale festivalurilor de muzică clasică și nu ne regăsim în niciunul. Poate în topul Europei de Est, dar și acolo ne bate Praga. Nu mă credeți? Căutați în LeMonde, în Telegraph, în Deutche Welle.

Apoi, în dorința mea de a vedea expunerea de care are parte festivalul m-am uitat pe BBC, CNN (partener media) sau Euronews (alt partener media) să văd reviewurile scrise de către jurnaliștii reprezentanți ai unor asemenea publicații. Cu tristețe vă pot spune că pe BBC puteți citi despre Brenciu, Marius Brenciu, însă nu veți afla nimic despre Festivalul Enescu. De asemenea, nici la partenerii CNN, Euronews sau France24 nu se aude nimic de festival. E adevărat, a apărut în NYTimes un articol, dar era un comunicat de presă preluat de la Associated Press, în care era anunțată numirea lui Zubin Mehta ca Director Onorific al Festivalului. O realizare, care poate din 2017 va pune evenimentul pe harta simfonică că lumii.

Alături de nume grele ale presei mondiale, tot în secțiunea parteneri media am regăsit și nume prestigioase din România. Voi enumera câteva și la final ne gândim dacă merg alunele la berea aia: Antena 3, Ziare.com, Ring, Bebelu, ZideZi Mureș și recunoscuta revistă culturală O SĂ RĂMÂI PROST CÂND CITEȘTI Gazeta Sporturilor. Pentru că nimic nu merge mai bine la un dribling ca un Khachaturian.

Dar e amuzant, că m-am uitat pe GSP și articolele despre Festival sunt chiar inspirate, spre exemplu unul din 2013: Pînă şi muzicienii de la festivalul Enescu îi cer demisia lui Piţurcă: „La naţională trebuie schimbat dirijorul!” sau unul din 2011 Ioan Holender conduce cu mînă sigură Festivalul George Enescu şi racheta de tenis: „Sportul este drogul meu”.

Nimic din ceea ce am scris nu mi-a schimbat opinia despre Festival, este unul dintre cele mai bune lucruri care li se întâmplă bienal Bucureștiului și României și luând în considerare prezența lui Jurowski și a lui Mehta în conducerea evenimentului, există șanse reale ca acesta să ajungă în topurile internaționale în anii ce vin. Dar până atunci mi-ar plăcea un pic mai multă sobrietate.

Iată, mai avem 9 zile de festival în care ne putem bucura de muzică și cine știe? Poate nu mai dăm rateuri.

Și la final, revin cu mulțumirile către partenerii care au susținut Festivalul și către voluntarii care au muncit și muncesc pentru a merge treaba înainte.

*recunosc, titlul este inspirat din articolul lui Petreanu

Festivalul Enescu – metehne balcanice*
Etichetat pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *