Ieri citeam la Petronela un articol interesant, dar scris într-un stil de bocitoare. Mie-mi place de Petronela, dar câteodată exagerează cu lirismul. Articolul ei a fost preluat de Eftimie și tradus în golănească, să înțeleagă și muritorii de rând

Și începe tăvălugul în care Plechou declară că „Nu-i adevărat dom’le!”, se bat niște obrazuri în presa, se aruncă cu ghiduri de bună practică (hahaha!). Lumea își cere scuze, de fapt șefa librăriei voia să scape de o angajată. Rușine.

Din toată distracția asta, eu am rămas cu un mic of. Până să se dovedească ca Plechou este curat precum lacrima Maicii Preciste, până atunci, au existat niște voci care se mirau prin internet că de ce judecăm aspru celebritățile? Ce? Ele nu e oameni ca noi? Pe ei nu îi doare?

Un fel de nu face ce face popa. O mare prostie, născută în negura satului românesc pentru a apăra o figura publică, un leader de opinie.

Evident, nimeni nu s-ar fi mirat dacă în povestea Petronelei în locul lui Plechou ar fi fost, paregzamplu, Leo de la Strehaia. Ce să te aștepți de la el? Dar nu era Leo, un reprezentant al subculturii, ba ce zic eu aici! al lipsei de cultură și de bun-simț.

Când datorită erudiției și scrierilor devii un model, mi se pare normal să fii judecat mai aspru decât muritorul de rând. Pentru că agariciul ăla care stă și te privește ca pe un model, nu-și dorește un model care să fie la fel de meschin ca el.

*Plechou din ianuarie când a declarat că libertatea de exprimare e libertate de exprimare, dar numai câteodată și numai în unele situații.

Niște duble standarde de secol 21

3 gânduri despre „Niște duble standarde de secol 21

  • 26 iulie 2015 la 12:20
    Legătură permanentă

    Ideea e ca judecata, blîndă, aspră cum o fi, să plece de la fapte reale. Că nimănui nu-i convine să fie în mijlocul unui banc de la Radio Erevan: nu era o Volgă, ci o bicicletă, şi nu i s-a dat, ci i s-a luat!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *