Traim în vremurile în care majoritatea aleargă, biciclește sau trage de fiare într-o agonie sportivă pe care nu toți o înțelegem. Și dacă ar face-o cu cap nu ar fi probleme, dar o fac după ureche, uitându-se pe google sau vorbind cu niste prieteni care stiu ei cum e cu sala, doar și-au luat și shaker.

În ultimele zile fie am citit pe bloguri, fie am auzit povești dintr-alea funny cu cineva care a făcut sport fără să se gândească și a ajuns să îi pară rău.
Chiar saptămâna asta citeam la Oana și la Andreea ce ți se poate întâmpla dacă ai ghinionul să dai peste un „antrenor personal” sau să te prinzi în dansul „sportul e bun, nu contează ce sport și cum doar să-l faci”.

Îmi aminteam că în discuțiile cu cei de la CardioClinic, Dr Alexandra Vasile spunea că există persoane care se duc la sală, trag ca nebunii și tot ajung să facă un infarct sau să aibă alte probleme cardiace, pentru că în loc să se ducă la un control la medic, înainte de a începe sportul, se aruncă cu capul înainte și fac câte 100 de serii după care ajung la spital mirându-se „dar eu făceam sport?!”.

Și eu am fost pe punctul de a pica în această capcană și doar boala m-a scăpat. În 2013 m-am decis că vreau să alerg, dar având problemele pe care le am cu ochii, m-am gândit că nu ar fi o idee proastă să mă duc mai intâi la un control oftalmologic să îmi aflu opțiunile. Atunci am aflat că iese din discuție să alerg, să merg la sală, să fac sporturi care mă agită. Adevărul este că știam asta, văzusem cu ochii mei cum după câteva minute de efort mi se încețoșa vederea și nu mai focalizam. Ok, am taiat alergatul de pe listă. Însă anii au trecut, am fost înconjurată de alergători și am început și eu să am furnici pe toată talpa.

În primavară, m-am decis eu cu mintea mea că mă apuc de alergat. Norocul meu a fost că am făcut o criză de spate, provocata de hernie și iar am început să vizitez doctorii. De data aceasta am aflat că singurele două sporturi la care mai pot avea acces sunt tablele și șahul și nu excelez la niciunul.

Dar dacă tot va apucă damblaua și vreți musai să alergați, să trageti de fiare sau să țopaiti la kangoo jumps, nu uitați că trebuie musai mai întâi să vă controlați la medic. Măcar controlul ăla anual, la medicul de familie, care vă ia tensiunea, 2 fiole de sânge și un pic de urină și vă zice dacă puteți trage de fiare ca nebunii. Apropos, știați că dacă sunteți supraponderali la început mergeți și faceți exerciții ușurele ca să nu vă bușiți picioarele recte genunchii?

Sportu’ ca sportu’, da’ să fie cu cap
Etichetat pe:    

2 gânduri despre „Sportu’ ca sportu’, da’ să fie cu cap

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *