De când am aflat că Radu pleacă la Nurenberg, mi-am amintit de experiența mea în acest oraș și abia așteptam să citesc la el cum a fost, că eu îmi amintesc vag.

In ’99, undeva prin august, am plecat pentru a doua oară din România. Era vorba o excursie cu autocarul din România până undeva prin Franța, mai precis în Provence, de care m-am și îndrăgostit.

Eh, și cum ne plimbam noi prin țări străine, pe vremea când puteai pleca doar cu viză Schengen, la un moment dat am ajuns cu autocarul și în faimosul oraș Nuremberg. Faimos, pentru că noi românii nu îl știam decât pentru procesul ce a avut loc in anii ’45 – 46. Cum ziceam, mă plimbam cuminte, fără pașaport pentru că pașapoartele rămăseseră la ghid, mă plimbam și căscam ochii prin orașul care acum îmi dau seama că nu mi-a rămas cu nimic in amintire, doar cu finalul acestei povești.

shutterstock_282987821

Eh, după ce m-am plimbat aproape o zi întreagă, am căscat ochii prin magazine și am oftat gândidu-mă cum ar fi să avem și noi așa ceva în România, spre seară m-am îndreptat spre locul unde ne aștepta autocarul spre a pleca mai departe pe traseul nostru.

La autocar e mare vâlvă, mare aglomerație, ghidul agitat și foarte nervos. Se pare că trei dintre pasagerii autocarului, toți trei studenți la teologie, da asta mi-a rămas întipărit în memorie, o tipă și doi tipi, fuseseră arestați pentru furt. Și pentru că nu aveau pașaportul la ei (cum spuneam, pașaportul rămânea la ghid să nu îți vina vreo idee să rămâi acolo), venise poliția la autocar să îl caute pe ghid de pașapoarte. Au luat oamenii pașapoartele, au plecat la secție și cei trei români evlavioși și-au prelungit vacanța cu un pic în Nuremberg.

În vacanța aia am învățat multe chestii, am învățat cum furau românii parfumuri din Carrefour, am învățat că românii nu plătesc biletul de transport public nicăieri în lume, am aflat că dacă ești student la teologie nu înseamnă că ai ceva har în tine și când am ajuns în țară, la începutul lui septembrie am aflat că primul mall din România se deschide în Circul Foamei din Vitan.

Dar mai ales acum nu-mi mai amintesc de Nuremberg ca orașul cu procesul, ci ca orașul în care 3 studenți la teologie au fost arestați pentru că au vrut să fure un aparat foto în ’99.

Sursa foto – Shutterstock

Bun venit în Nuremberg
Etichetat pe:        

Un gând despre „Bun venit în Nuremberg

  • 3 iunie 2015 la 18:55
    Legătură permanentă

    Cu to` rexpectu`, orasu` asta e singuru` din zona care nu-mi place absolut deloc, si nu pentru ca ar fi urat sau ceva…pur si simplu…e ca dracu`… :)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *