De la începutul lunii mai mi-am dat demisia, dar eu stau acasă de pe 17 aprilie. Două luni și jumatate curate de șomat. Spatele s-a vindecat, m-am obișnuit să nu mai ridic greutăți și să îl menajez. Lucrurile s-au așezat. Pot spune că am trecut cu brio de criză, m-am relaxat, pot reintra în câmpul muncii. Drept dovadă am inceput să depun CV-ul și să îl trimit pe acolo pe unde îl pot trimite.

La un moment dat găsesc un anunț al unei companii micuțe, un anunț care suna aproximativ așa:

Good PR wanted
– atitudine proactiva, incarcata de initiativa si bune intentii
– abilitati de comunicare verbala, telefonic si face2face
– abilitati de comunicare scrisa, sub forma de comunicat de presa, social media, blogging, community management
– abilitati de organizare
– fire sociabila, volubila
– persoana pasionata de job-ul ei, cu entuziasm atunci cand vine vorba de a invata lucruri noi in fiecare zi
– prezenta placuta si personalitate pozitiva, inspirationala

Am să vă rog să citiți cu atenție și să îmi răspundeți întrebării „E anuntul pentru un job în PR și social media?”, bănuiesc că majoritatea veți spune un „DA” răspicat. Așa am crezut și eu.

Sunt sunată de micuța companie și stabilim un interviu, așa cum e normal și firesc și într-un final îmi mișc ilustra prezență la sediul lor, unde sunt condusă într-o sală de meeting.

Intră un tip îmbrăcat în pantaloni trei sferturi și hanorac și purcedem la interviu. Omul, extrem de relaxat îmi spune că el nu mi-a citit CV-ul, dar dacă am trecut de procesul de selecție înseamnă că suntem good to go și îmi cere să îi povestesc despre mine. Îi povestesc ce știu, ce am făcut, ce mă pricep.

Îi zic că la fostul loc de muncă am făcut de toate și niște strategie și îmi cere să ii dau un exemplu. Îi povestesc o strategie din 2014 care nu a fost acceptată de client și care presupunea vloggeri și un AMA și pare impresionat. Adevărul e că mi-a plăcut să concep acea campanie.

Mai povestim una și alta și începe să îmi zică cine sunt ei, ce fac și ce caută. Stau, ascult și îmi dau seama că e păcat de fondul de ten pe care mi l-am întins pe față pentru că ei caută un om care:
– Una, două zile pe săptămână face cold calling către o listă IMM-uri, folosindu-se de un script și invitându-le la un workshop care durează o zi, workshop unde sunt prezentate niste metoda inovatoare de a te dezvolta.
– O zi pe săptămână e prezent la workshopul care este făcut după o rețetă, care are un script și care bănuiesc că sună la fel de 52 de ori de pe an.
– restul de două zile încearcă să convingă minim 2 din cei 50 de participanți să cumpere produsul lor.

Salariu? 1400 lei + 8% comision din ceea ce contractezi.

L-am ascultat, i-am zis că anunțul lor induce în eroare, să nu zic chiar mincinos. Că nu am cum să fiu interesată de așa ceva și că nu sunt omul pe care îl caută.

Omul mi-a răspuns că ei caută un om sociabil și atunci s-au gândit să zică PR. Că PR-ul este ce vor ei, blabla. Mai schimbăm opinii, ce vând ei nu e o tâmpenie, rețetele de vânzări din state funcționează în .ro și plec.

Oare Lidl mai angajează? O zi întreagă de dat cu codul de bare peste senzor sună mai bine.

Vrem un PR care să…
Etichetat pe:    

6 gânduri despre „Vrem un PR care să…

  • 1 iulie 2015 la 22:12
    Legătură permanentă

    Putea fi mai rău. Un tip care terminase facultatea de arte mi-a spus odată că s-a dus la un interviu de „designer” și a aflat că viitorul angajat pe postul respectiv trebuia să ducă marfă de colo-colo cu duba.

    Răspunde
      • 2 iulie 2015 la 10:20
        Legătură permanentă

        Bineinteles….pai era din ciclu` „pai nu ai nimic de facut, totu` merge, ia papucu` si du-te tai-tai”… totusi, n-a durat mult

        Răspunde
  • 3 iulie 2015 la 00:23
    Legătură permanentă

    Telemarketer = PR.
    Bun, bun. :)
    Eu am fost la un interviu pentru grafician DTP la o banca si ditamai Directorul General al Diviziei de credite rapide mi-a marturisit ca nu mi-a citit CV-ul (secretar se ocupa cu prostiile astea), ca el vrea, de fapt, un om de productie (furnizori, comenzi, livrare), dar care sa faca si creatia si pre-press-ul si sa faca si campanii inovatoare pentru ei. Si sa se dedice total jobului, adica nu ii placeau oamenii care plecau la 6 pentru ca s-a terminat programul – cand EL mai sta pana la 8 zilnic.
    Si cand a auzit ce pretenii financiare aveam (salariul de la momentul ala plus 10%) a bulbucat ochii ca pestele. Astazi as fi crezut ca tocmai facuse un mini-AVC.
    Atunci doar l-am intrebat daca mai are sens sa continuam discutia (n-avea).
    Divizia s-a inchis (deh, pierderi) peste cateva luni, cateva zeci de angajati au fost distribuiti sau dati afara.
    Gigel cu pricina e acum mai sus in corporatie.
    A, da, tot interviul a fost cu inca 2 persoane prezente (HR-ista si secretara), care n-au zis 1 cuvant timp de 30 de minute.
    Good times.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *