La sfârșitul anilor ’70 Ministerul Culturii din Singapore a lansat o campanie – National Courtesy Campaign. O campanie care îi încuraja pe singaporezi să se comporte într-o manieră politicoasă pentru a crea un spațiu public mai plăcut. În ’79 a început campania, care și acum este în curs și bănuiesc că ceva impact o fi avut dacă e veche de ani de zile și împărțită pe diferite targeturi și mesaje. Au avut campanii pentru administrație, pentru transportul în comun. Pentru numele Aureliei Marinescu i-au învățat pe singaporezi cum să se comporte când pleacă din țară!

Azi, aveam ceva treabă prin oraș și mă uitam la gorilele epilate de pe stăzi. În București sunt oameni care nu știu nici la 50 ani că atunci când ești față în față cu cineva faci un pas la dreapta. Nu mai vorbesc de mijloacele de transport în comun, de stațiile în care se îmbulzesc precum oile la gard, de nu mai poți coborî din autobuz, scările de metrou unde niciodată nu îi vei vedea stând pe dreaptaa, magazinele unde dau peste tine cu căruciorul, străzile dintre blocuri unde gonesc cu 80 la oră. Păi, au ajuns să monteze polițiști morți limitatoare de viteză în spatele blocului meu că se simțeau băieții ca la curse și dădeau peste copii, câini și bătrâni ca în popice?

Imaginați-va că Guvernele acestei țări, în loc să dea bani pe campanii tâmpite, gen bea 2 litri de lichide pe zi sau nu mai pune sare ca vita în rut peste mămăligă, imaginați-vă, cum spuneam, că ar fi făcut o campanie d-asta pe termen lung să educe poporul țării. Că au dat banii pentru campanii antibullying de trebuia să îi explici mamaiei ce e aia sau NO HATE SPEECH.

Și poate că ar fi mai bine să renunțe la ore precum istorie, latină sau geografie și în schimb să fie ore de „cum să traversezi strada”, „cum să mergi pe trotuar” sau „cum să dai bună ziua în magazin”. Pentru că da, astea ar fi chestii de învățat în cei șapte ani de acasă, dar dacă și părinții i-au sărit și n-au idee, atunci e mai bine să o faci în școală, alături de o meserie precum electrician să nu ieși filolog din liceu.

Ce o fi așa de greu să spui un te rog, pardon, sau scuzați nu pricep, că eu de multe ori îi cer iertare câinelui dacă îl lovesc. Pisicii, nu că e nesimțită și nu se dă la o parte.

Despre curtoazie în Singapore și lipsa de maniere în România

Un gând despre „Despre curtoazie în Singapore și lipsa de maniere în România

  • 20 ianuarie 2016 la 03:37
    Legătură permanentă

    Cum sa se dea pisica la o parte,ce-i asta,ea stie ca e un animal superior.Si oricum, in ochii ei esti doar o servitoare pe care zeul suprem al neamului pisicesc a pus-o in slujba ei.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *