De când am blogul ăsta, în fiecare an prin perioada asta, precrăciunească, îmi reamintesc atât cât pot de bine cum era în comunism. E un exercițiu pe care îl fac constant pentru că mă jenează incredibil de mult să văd că există atâția oameni care fie au uitat, fie au fost crescuți în ideea că „înainte era mai bine”.

Și nu era. Era frig, era foame, era poftă. Da, probabil că oamenii aveau un loc de muncă asigurat și poate aveau și bani, dar nu aveau ce face cu banii.

Gluma cu ce face românul când nu mai are bani, schimbă 100 de euro ar fi fost o glumă penală. Realmente, deținerea de valută era o infracțiune.

Și pentru că am ajuns o nație de ofensați online, hai să facem un exercițiu și să ne imaginăm cum ne-ar fi fost ziua dacă am fi avut dragul conducător în continuare la putere. Bine, nu ar fi fost el ci fii-su, Nicușor, dar totuși.

La 6 ne-am fi trezit, ne-am fi încălzit un ibric de apă să ne spălăm pe față, la subraț și pe dinți. Dacă am fi avut un părinte sau pe cineva apropiat care lucra pe undeva pe unde abundă spirtul, poate am încâlzit baia cu o lampă pe spirt, sau poate cu un reșou micuț, altfel ne-ar fi clănțănit dinții în timp ce îi spălam.

Probabil că am fi avut telefon smarfon, ceva produs în România la Electromagnetica, dar nu am fi putut verifica Facebookul, pentru că nu am fi avut acces la el, ar fi fost blocat în toată țara. Am fi putut citi Scînteia, în care primele articole erau despre conducătorul cel iubit, planurile cincinale care au fost atinse într-un an și mizeria care se întâmplă în Occidentul decadent.

Am fi mâncat o pâine sălcie, veche de vreo două-trei zile, am fi băut o cafea cu nechezol și am fi plecat spre serviciu. Origo, Starbucks și alte mizerii cafelistice ar fi fost un vis superb neînțeles de majoritatea. Poate doar de copiii nomenclaturiștilor care s-ar fi plimbat prin lume, pentru că ei puteau.

Am fi plecat spre serviciu, o intreprindere unde frigul din casă este reprodus la perfecție și unde ne-am fi pus pe noi veste tricotate de bunici, mănuși cu degetele tăiate să putem tasta pe calculatoare vechi din 1995. Autobuzul e produs pe undeva prin Brașov, e plin până la refuz și printr-un noroc chior reușim să ne punem un picior pe ultima traptă și să ne prindem bine de o bară. Așa mergem aproape tot drumul, cu ușile deschise, cu poalele balonzaidului fluturând în aerul de decembrie. Nu există siguranța pasagerilor. Nu există nici 3 milioane de mașini în București. Uberul este un concept greu de înțeles, așa cum este și sharing economy. Am fi putut chema un taxi, zici. Ei bine nu putem chema. Sunt prea puține și acestea deservesc hotelurile, demnitarii, securiștii.

Ajungem la serviciul înghețat și începem prin a încerca să ne dezmorțim un pic, dar când înăuntru sunt 15 grade nu prea te poți dezmorți așa ușor. Muncim ce muncim, dar o colegă de la biroul numărul 4 vine țipând că la Gospodina din colț au băgat Frații Petreuș. Frații Petreuș sunt niște pui subnutriți, vânduți în pereche. Sunt compleți, cu gheare și măruntaie și trebuie să îi pârlim la flacără să scăpăm de penele de pe ei.

Plecăm spre Gospodina cu încă doi colegi și încercăm să luăm cât de mulți pui putem, îi vom împărți cu colegii de birou, pe care îi urăm și dintre care măcar unul este informator la Securitate, în afară de noi.

coada-1

După 3 ore de stat la coadă am reușit să cumpărăm 4 pui, din ăștia 4 rămânem cu doi, îi punem pe pervaz, oricum e cam la fel de frig ca într-un frigider.

La 4 plecăm spre casă. În drumul spre casă, un trecător ne întreabă de unde avem prada și își îndreaptă privirea spre ghearele puilor ieșind din sacoșa de rafie. Îi spunem că i-am luat pe la 2 de la Gospodina, își dă seama că nu are șanse să mai găsească.

Ne uităm în stație și vedem că e plină. Ne gândim să luăm metroul, mai mergem pe jos 2 stații până acasă, dar măcar e cald. Luăm metroul, între Victoriei și Romană se ia curentul și stăm 25 de minute în vagonul care miroase a haine nespălate și varză murată gătită. Măcar e cald.

Ajungem acasă, 16 grade ne așteaptă la ușă. Fugim spre aragaz să îl pornim, dar la ora asta presiunea e așa de joasă că un simplu curent de aer stinge falcăra. Oricum, prada trebuie pregatită. Din gâturi și gheare vom face o ciorbă, restul le punem în pachete în congelator, de Crăciun facem o friptură. Între timp se ia curentul în casă. Căutăm disperați lumânarea, mă rog nu o căutăm, știm unde e, pe policioară, doar bâjbâim prin beznă un pic după ea. Punem apa în oală la fiert. Pe flacăra aceea micuță apa fierbe mult mai încet, dar măcar iese supa bună. Și ne mai încălzim un pic, oricum bucătăria e plină de igrasie.

Se face 10 seara, am putea ieși în oraș, dar toate restaurantele și discotecile s-au închis. Ne punem un pled pe noi și deschidem calculatorul. E un sistem Ubuntu aprobat de Securitate, tot ce avem în el este supervizat de „băietii cu ochii albaștri”. Nu se pune problema de piraterie, dacă văd un mp3 neaprobat ne vor face o vizită cu duba în față blocului. Oricum în curând se ia iar curentul și degetele deja ne-au înghețat pe tastatură. Doar îi scriem un mesaj verișoarei care a fugit în Germania în care îi povestim ce frumoasă e viața în România.

Tremurând adormim, nu înainte de a aminti de colega noastra Marcela, care a murit în Spitalul Filantropia. Nu a vrut să spună cine i-a făcut avortul și au lăsat-o să crape de septicemie.

Sursa foto: Radio Unirea

O zi din viața noastră dacă Revoluția nu ar fi fost
Etichetat pe:

35 de gânduri despre „O zi din viața noastră dacă Revoluția nu ar fi fost

  • 19 decembrie 2016 la 19:01
    Legătură permanentă

    O descriere destul de fidelă. Cu câteva amendamente: puii nu se vindeau la Gospodina, de acolo se „procurau” semipreparate sau mâncăruri calde. Cu puțin noroc „împușcai” câteva șnițele, cașcaval pane, ceva dovleac copt sau sarmale. De cele mai multe ori, de post. Puii erau la Gostat sau Alimentara. Iar 16 grade Celsius te întâmpinau dacă aveai sobă de teracotă. La sistemul centalizat te întâmpinau până în 10 grade C. Mai sunt mici amănunte, dar este destul de verdic articolul. Well done!

    Răspunde
  • 19 decembrie 2016 la 20:41
    Legătură permanentă

    Cel mai trist este că scenariul acesta putea fi pe bune realitate, doar că mulți care au trăit acele vremuri au uitat. Uită pentru că au dat de prea mult bine, de libertate și o terfelesc de fiecare dată când există o șansă de și mai bine, de un pic mai multă normalitate și civilizație. Cât despre generația mea, majoritatea știe prea puțin, habar n-are să aprecieze ceea ce există deja pe tava vieții și este într-o continuă nemulțumire. Uneori mă întreb dacă ar exista mașina timpului și ne-am întoarce prin 40, oprind comuniștii să ajungă la putere, cum ar fi arătat astăzi Ro?

    Răspunde
    • 19 decembrie 2016 la 22:25
      Legătură permanentă

      Un vis frumos dar cam greu de realizat. Comunistii n-au ajuns singuri la putere ci sustinuti de tovarasul mustacios de la est. De regula oricum nu apreciem ce avem pana nu pierdem lucrul respectiv. Personal sper sa nu se ajunga la asta. Cu toata coruptia moderna, suntem totusi intr-o tara libera.

      Răspunde
    • 25 decembrie 2016 la 20:53
      Legătură permanentă

      Ba nu au uitat. Sunt foști personal de armată, cu pensii mai mari decât salariile copiilor împreună, sau foști personal medical, învățați să nu se uite la oameni dacă nu dau șpăgi zdravene…. iar acum, nu au reușit să-și bage copiii într-un sistem de-ăsta, doar cu luat, fără muncă. Au dreptate să fie nostalgici, că ptr ei și ai lor era mai bine.

      Sunt electoratul PSD… sunt cei care fac orice să perpetueze „sistemul”.

      Știu asta, ptr că sunt socrii mei :)

      Răspunde
    • 20 decembrie 2016 la 08:55
      Legătură permanentă

      Posibil sa aj dreptate. Esti liber sa te opresti din citit, sa apesi butonul „x” si sa fii fericit. Se numeste libertatea de a alege!

      Răspunde
    • 20 decembrie 2016 la 10:53
      Legătură permanentă

      Din pacate nu e nici o tampenie. Noi am trait cu adevarat acele vremuri, cand primeam o portocala de Craciun si ni se parea ceva extraordinar, mancam bomboane cubaneze ( niste chestii tari dar aromate pe care le sugeam cu grija sa tina mai mult), stateam la cozi imense sa luam paine, lapte, asteptam ore intregi sa vina painea si laptele, asteptam o zi intreaga sa fie la TV 5 min de desene animate. Cine nu a trait, nu crede…

      Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 09:23
    Legătură permanentă

    Curba aceia de sacrificiu din anii 80, când s-au făcut plățile externe, nu putea continua la nesfârșit, chiar dacă exista embargoul atroce și sabotajele permanente la adresa României. Toate investițiile în industrie și infrastructură urmau să producă bani.
    PS. Comunistii construiau 4km de metrou pe an. Deci astazi te urcai in metroul ala de 170 de km lungime. Nu aveai de ce să iei autobuzul.

    Răspunde
    • 20 decembrie 2016 la 23:41
      Legătură permanentă

      industria aia de care vorbesti tu era falimentara atunci. acum ce producea industria era perimat.

      Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 10:04
    Legătură permanentă

    Daca Revolutia nu ar fi fost si toate ar fi ramas la fel. Poti lua exemplul Chinei, nu Coreei de Nord, si iti dai seama ca lucrurile pot evolua si in „mai bine”.
    In rest, un exercitiu de imaginatie placut.

    Răspunde
    • 21 decembrie 2016 la 12:18
      Legătură permanentă

      Cand va aud vorbind prostii. Ai fost vreodata in China ? Shenzhen, Guangzhou, nu zic de nordul sarac unde se mananca intre ei (fara gluma recurg la canibalism). Sa iti spun eu cum e : poluare, exploatare, frica, saracie. Poluarea e extrema acolo, daca mori nu ii pasa nimanui. Mai sunt 1 miliar ca tine. Munca ta este platita mizer si muncesti 12 ore pe zi in medie, munca de robotel (sau de chinez) pe nimic. Securitatea este aceeasi cum era la noi. Bogati sunt doar membrii de partid si apropiatii lor.

      Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 10:04
    Legătură permanentă

    Asta era viata trista a taranului de la bloc care taia pwla in loc de porc, la tara insa viata era roze , zaibar, jumeri,carne la garnita, cartofi copti, mamaligabranzale , gainushe puicute cocosei ratzuste, lemne de foc, caldura in camaruta de chirpici , e drept aveau si cateva minisuri….iarna trebuia sa faci pipi in zapada , mancai paine odata pe saptamana cand venea masina cu paine la MAT , in rest MUNCA MUNCA MUNCA , dar nu era asa trist ca la oras , primavara ieseai pe prispa la un ceai si un gem de prune….vara dormeai in ceardac sa pazesti pepeni:) uat a uandarful life… revenind la viata reala acum iti asterni osanza la birou 8-10h pe urma incerci sa o dai jos la worldclass iar dupa bagi ceva light la chopstix sau saladebox …

    Răspunde
    • 20 decembrie 2016 la 21:32
      Legătură permanentă

      @Domnul Geo nu stiu unde traiau taranii asa bine, dar imi aduc aminte ceva unchi era investigat de securitate ca a taiat un vitel, el spunea ca vitelul a murit, dar o vecina binevoitoare care facea parte din echipa de informatori nu era de acord.
      Taranii nu aveau pamanturile lor asa ca recolta record mergea la CAP, cresteau gaini si porci cu ce apucau dar nu isi permiteau prea multi ca nu aveau mancare pentru animale.
      Am fost cea mai saraca tara din Europa si acum suntem la fel, o ducem mai bine decat alte state de prin Africa, Asia si America Centrala si de Sud, dar mult mai prost decat tarile vestice.

      Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 10:12
    Legătură permanentă

    Goe, du-te si mata la tara in Coreea de Nord, stii ce misto se traia? Sau pune-ti neuronu’ la treaba si inchipuie-ti cum stateai la tara cu painea pe cartela, cu terenul luat de stat, cu norma de lapte, cu televizorul din doi in doi. ‘re-ati ai dracu’ de prosti, erati mai fericiti!

    Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 10:54
    Legătură permanentă

    Mă gândesc serios să vă mai dau o felie de comunism și să vă șterg comentariile și să le închid.

    Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 10:54
    Legătură permanentă

    Nu știu unde ați locuit voi până în 89, dar în orașul meu erau cartele pe care, dacă le pierdeai, la revedere pâine, făină, zahăr, până luna viitoare. Mergeam zilnic să iau jumătatea de pâine pe care o merita fiecare membru al familiei. Nu exista nicăieri săpun – deși era reședință de județ :), iar despre pastă de dinți nu se auzise. (Bine, dacă aveai pile, găseai orice.) Cărțile se vindeau doar profesorilor și doctorilor, norocul nostru că nu mergea nimeni la bibliotecă și aveam posibilitatea să împrumutăm.

    Răspunde
    • 20 decembrie 2016 la 11:02
      Legătură permanentă

      Oricum, Secu ar ști ipul, proprietarul și probabil i-ar sălta de pe stradă, direct.

      Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 11:27
    Legătură permanentă

    eu nu stiu nici acuma ce e aia origo. am auzit numa de oregon. e un stat american vecin cu idaho. e si o trupa de jazz, i-am vazut acum vreo 2 ani la sala radio. misto concert. oare de ce nu au venit si pe vremea lu ceausescu sa cante in romania?
    nici sharing economy nu stiu ce e. ceva newageist probabil.
    nu am fi avut smartfon de la electromagnetica. poate ca ar fi existat ceva retea de telefonie mobila, dar cred ca accesul la un telefon mobil ar fi fost strict restrictionat. la fel la internet, ar fi putut fi accesat doar in cadrul unor institutii (facultati, licee de varf, ministere, institute etc), cu programare prealabila. nicidecum nu ar fi existat internet la domiciliu.
    in rest, cam asa ar fi stat lucrurile, doar ca spre deosebire de azi am fi fost mandri ca suntem romani. ar fi crapat entuziasmul in noi stiind ca nu avem datorii externe si ca nu vin strainii sa ne ia resursele si sa ne instaleze guverne si presedinti, ba chiar si antrenori la nationala de fotbal, handbal, rugby (nu stiu cum stam la hochei, volei, baschet).

    Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 14:43
    Legătură permanentă

    Amin!

    Cu mentiunea ca in provincie lucrurile stateau si mai rau. Intotdeauna marfa mai buna era intai livrata in Bucuresti (sincer, nu stiu daca e vechea poveste intre bucuresteni si provinciali, dar asa circula povestea), apa calda de 2 ori pe saptamana de la ora 8 la ora 10 (si aia, cu ceva rugina), curentul luat de la 7 la 10 (dada, pe intuneric, la lampa/lumanare).

    Oricum, hipsterilor astora spalati pe creieri le-as plati din buzunar o excursie dus-intors (nu-s chiar negru-negru la suflet) pana in Coreea de Nord ca sa vada exact cum a fost pe vremea impuscatului. Le-as arata poze de-acolo, le-as arata articole cu occidentali arestati pentru ca au pozat unde nu trebuie (oare ce le-ar face localnicilor), samd.

    Răspunde
  • Pingback: Amintirea anilor pe care i-aș fi putut trăi » Zgomotul Gândului

  • 20 decembrie 2016 la 17:10
    Legătură permanentă

    Îmi plac aia care dau exemplul Chinei…deci tot la capitalism se ajungea:)))) minus libertatea de a injura pe oricine plus…in caz ca nu stiti, chinezul mediu nu traieste mai bine decât romanul mediu.
    In plus, nici nu prea aveam cu ce sa ne dezvoltam (cat cărbune, petrol si multe altele au chinezii, chiar raportat la cati sunt…aoleu).

    Răspunde
  • 20 decembrie 2016 la 21:24
    Legătură permanentă

    Ai uitat sa mentionezi ca studenti si elevii trebuiau sa participe activ la culesul recoltei record din fiecare an.

    Răspunde
  • 21 decembrie 2016 la 09:47
    Legătură permanentă

    Ce e foarte deprimant e ca spalatii pe creier ai anilot de comunism au facut pui, dupa chipul si asemanarea lor. Doar demografic si statistic vorbind ai fi zis ca dupa 27 de ani nu ar trebui sa mai existe comunisti in tara asta, sau orisicat, sa nu mai fie din cei ce participa la viata publica, fiind deja prea ocupati cu medicamentele si crescutul neppotilor. Dar se pare ca realitatea sociala e mai complexa decat un simplu calcul demografic. Cred ca vom avea comunisti si in 2040 cand adolescentii de la revolutie vor fi fiind septuagenari.

    Răspunde
  • 21 decembrie 2016 la 10:26
    Legătură permanentă

    Sunt curios daca in manualele de istorie de acum este prezentata viata mizerabila pe care or trait-o parintii si bunicii nostri. Io am facut scoala imediat dupa Revolutie si nu am gasit in manualele de istorie din anii 90 prea multe detalii despre mizeria in care s-o trait, probabil nea nelu avea o influenta serioasa asupra celor care scriau cartuliile de istorie si nu putea permite sa afle kinderii despre ororile comunismului.
    Acu nici nu stiu cum e mai bine, sa uitam cum o fost sau sa tinem minte ca sa nu mai traim niciodata asa ceva. Acu na, probabil o sa le uitam cand o sa ne prinda alzheimeru la batranete.
    Sa fiti sanatosi!

    Răspunde
    • 21 decembrie 2016 la 10:45
      Legătură permanentă

      Pai nea Nelu avea tot interesul sa prezinte cat de rau era in anii ’80, doar nu a stat pe margine la revolutie. Opozitia deci nu avea cum si nici nu i-a reprosat ca ar fi fost o continuare directa a ceausismului, având in vedere ca el l-a omorât pe ceausescu si dupa aceea, aproape instant, au apărut produsele care nu se găseau înainte, nu au mai fost rationalizari etc. Ce i s-a reprosat, pe buna dreptate, e ca avea tot tendinte dictatoriale de tip comunist, dar altfel.

      Răspunde
  • 21 decembrie 2016 la 11:43
    Legătură permanentă

    Desi pentru unii articolul poate parea exagerat, de fapt el prezinta o versiune „fericita” a ceea ce ar fi fost Romania, si anume daca lucrurile ar fi mers cam in acelasi fel ca pana atunci. Din pacate ne astepta ceva mult mai rau, daca va aduceti aminte. Ceausescu innebunise de tot, vedea numai comploturi, iar in urma ultimei vizite in Coreea de Nord a realizat ca poate obtine controlul complet al populatiei daca poate controla total distributia de mancare. S-au construit cele (mi se pare) 8 „circuri ale foamei” din Bucuresti si se urmarea ca toti „oamenii muncii” sa se incoloneze la pranz si sa manance acolo. Intr-un final apoteotic se urmarea desfiintarea banilor, primeai de mancare pe bonuri iar controlul ar fi fost total. Daca ati vazut „1984”, cam pe acolo era. Pentru cei tineri, dupa Revolutie unele din „circurile foamei” s-au transformat in mall-uri capitaliste, ironia istoriei. Probabil ca nea Nicu s-a rasucit in mormant.

    Răspunde
  • 21 decembrie 2016 la 12:29
    Legătură permanentă

    Mai era de povestit de miile de infectari cu HIV pentru ca un ac de siringa se folosea cel putin o saptamana in spital si nu prea era apa si curent nici macar pentru sterilizare. Si sa nu uitam, asa cum spunea Eftimie, toata Romania nu era capabila sa faca o minge rotunda.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *