Am întâlnit-o pe Claudia Andreea Boboc anul trecut când a venit în vizită la mine la birou împreună cu Athos, pug-ul din reclama la KFC.


De atunci, ne-am împrietenit pe facebook și am început să îi tot dau like pozelor cu căței pe care le postează. Acum câteva zile, m-am decis să o abordez cu tupeu și să îi pun niște întrebări despre cum e să fii dresor, iar ea, pentru că e o cățelară super drăguță mi-a răspuns aproape imediat și mi-a dat și o tonă de poze.

Cum ai devenit trainer de căței?

De mică îmi doream să am un companion blănos care să îmi fie alături mereu. Iar cum părinții nu mă lăsau găseam tot felul de metode să salvez animale și să le cazez la mine în cameră fără știrea lor. Nu a mers schema, din păcate, și a trebuit să aștept câțiva ani până să îmi pot cumpăra rasa mult visată, Jack Russell Terrier.
Nu ne-am înțeles din prima, nepotrivire de caractere… eu eram blândă și plină de afecțiune, iar el un alfa adevărat, posesiv și neiertător.
A trebuit să facem cumva să avem acea relație mult dorită și am apelat la un dresor. Între timp am devenit prieteni, iar arta dresajului a rezonat atât de mult cu mine încât am decis să încep ucenicia.
Cum lucrurile bune nu vin singure niciodată, Jack Russell-ul meu avea succes. Trimisesem la o agenție de casting pentru animale câteva poze cu Skip și o scurtă descriere cu toate trickurile pe care le știa… la scurt timp primesc un telefon și aud pentru prima oară că Skip al meu ar putea avea primul lui job.
De acolo au urmat zeci de reclame, emisiuni, ședințe foto, iar orizontul s-a largit și am început să dresez și alte animale pentru filmări.

O zi din viața mea ca dresor pornește dimineața la cafea. După doza de energie mă urc în mașina, dau volumul tare la muzică, apoi mă îndrept către primul client. Străbat tot Bucureștiul, mă mai opresc să mănânc apoi îmi văd de treabă.
Biroul meu se află în natură, respectiv în parcurile din București unde îmi desfășor activitatea. Mereu schimb parcurile, oamenii, rasele, câinii. Este un job într-o continuă mișcare.

Cum alegi cățeii cu care vei lucra?

Mai degrabă ei mă aleg pe mine. Stăpânii lor mă sună, discutăm despre problemele întâmpinate apoi urmează o evaluare.
Dacă ne înțelegem și stăpânul realizează că trebuie să se schimbe și el, nu doar câinele, pornim la drum împreună. În această meserie nu este importantă doar relația pe care o ai ca dresor cu animalul, trebuie ușor, ușor să modelezi și comportamentul stăpânului, mai ales că de multe ori oamenii își cumpără animale cu un nivel de energie sau un caracter total diferit față de al lor.

Care sunt poveștile tale de succes?

La capitolul reabilitare prefer să mă rezum la un singur caz pe care nu am să-l uit în viața mea.
O doamnă cu un suflet minunat a salvat un chow-chow care fusese legat de un copac în pădure și lăsat acolo să moară. Cățelului i s-au oferit toate condițiile, o garsonieră, mâncare și veterinar non-stop. Rolul meu a fost să-l fac să aibă încredere în mine și să-l obișnuiesc să meargă cu lesa. A fost un proces greu, în primele săptămâni mă mârâia cum intram în casă, iar când îi arătam lesa sărea să o muște. Ne-a luat ceva timp să ne împrietenim, încrederea lui în oameni scăzuse considerabil după ultima experiență negativă.
În cele din urmă câinele a fost reabilitat și adoptat de o fată care are mare grijă de el acum, este un cățel fericit și echilibrat.

La capitolul reclame o experiență unică am avut-o acum doi ani la Sibiu, unde a trebuit să lucrez cu un labrador pe nume Spic. Dintr-un cățel de curte a trebuit să-l fac câinele ghid al unui nevăzător în 2 săptămâni. A învățat foarte multe comenzi și acțiuni grele cum ar fi: să stea la coadă, apoi să sară cu labele pe tejghea, să aștepte ca brutarul să-i pună gogoșile în pungă, apoi să ia pachetul în gură și să-l ducă stăpânului; să se oprească la semafor, să facă târâș; să răspundă la comenzi de la distanțe foarte mari.
Am muncit cot la cot cu Spic și cu buna mea prietenă/colegă de la agenție 10 ore pe zi, dar a meritat tot efortul… dresajul de film este o artă!
Un alt proiect de suflet pentru agenția noastră de casting Animal Casting Time a fost filmul „Câini” premiat la Cannes a lui Bogdan Mirica unde am adus un ciobănesc german de lucru. În film o chema Poliția 👮🏻 :))

Această prezentare necesită JavaScript.

Cum e să fii dresor de căței?
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *